La mulţi ani, Anca!

Am rătăcit atât de multă vreme încercând să caut răspunsuri… Am uitat că totul se naşte cu o întrebare, iar dacă nu îi voi găsi răspunsul complet, îmi voi putea permite să pun o altă… întrebare. Întrebările ne ajută să gândim, să învăţăm să luptăm pentru un răspuns, să credem că vom înţelege vreodată Neînţelesul şi că vom găsi Negăsitul. Ne ajută să ne pierdem între crezuri şi vise…

Fără alte întrebări noi care se nasc dintr-o singură întrebare iniţială, nu vom avea ocazia să găsim atâtea răspunsuri… alternative.

Mi-a plăcut să găsesc între atâtea întrebări, bucurii şi dezamăgiri şi suflete ca mine care nu mai au răbdare să aştepte un răspuns şi încearcă să ofere celorlalţi un gând bun sau o altă întrebare… Doar din dorinţa de a-i face şi pe ceilalţi să gândească, să viseze, să se piardă între idei…

Adevărul e că Niciodată nu vom cuprinde întregul Înteles, dar şi faptul că mereu vom simţi în interiorul nostru Dorinţa de a găsi Negăsitul. Iar Timpul ne va număra mereu secundele rămase în timp ce Speranţa ne va zâmbi într-un colţ de suflet şi ne va şopti: Înca mai ai timp să crezi şi să visezi, încă mai ai timp…

Şi în acest tangou al vieţii, al sufletelor noastre, m-am bucurat să întâlnesc şi oameni frumoşi chiar dacă nu am avut timp (uneori) să le spun un simplu Mulţumesc că exişti!”.

Uneori, de multe ori, obosesc şi eu sau mă pierd între întrebări încercând să găsesc răspunsul la o simplă întrebare: “pentru ce?”, dar o mică flacără ce încă arde în mine îmi aduce aminte că trebuie să mă ridic iar şi iar şi să strig în tăcere că sunt aici, încă viu şi aştept fericirea să-mi ia un interviu…

Am învăţat că sentimentul de fericire este format din scurte momente de bucurie, din câteva suflete dragi la care să mă gandesc, cu care să am ocazia să fac schimb de gânduri, să prindem din zbor alte idei…

Am învăţat să mă bucur că există acele luminiţe care încă strălucesc în noapte, din inerţie, din dorinţa de a oferi ceva frumos celorlalti (cine poate să ştie cu adevărat?) aşteptând în tăcere doar un gând bun la vreme de tristeţe…

Multumesc luminiţă, să nu uiţi ceva ce am tot spus: Nu căuta un diamant în lada de gunoi a societăţii, te vei întrista prea mult… Continuă să străluceşti, mai devreme sau mai târziu se vor strânge din nou licuricii Speranţei, iar stelele îţi vor zâmbi mereu… Ei/ ele nu trădează, nu te vor dezamăgi. Oamenii încă mai bântuie între întrebări şi răspunsuri…

La mulţi ani, Anca A.!

07 iunie 2015,

Mihai Florian Dumitrescu