Multumesc…

Pentru că mereu am recunoscut că am şi eu defectele mele pe care mi le asum, pentru că ştiu cât de greu iert uneori şi cât de greu trec peste anumite lucruri, m-am gândit mereu să încerc să compensez, atât cât pot şi eu, cu un gest frumos făcut către cei dragi, către cei pe care îi iubesc, îi respect…

Vă mulţumesc că aţi fost alături de mine, vă mulţumesc că m-aţi citit, apreciat, vă mulţumesc că aţi crezut în mine atunci când puţini mai credeau, vă mulţumesc că aţi dorit să-mi transmiteţi câte un gând bun, vă mulţumesc că existaţi şi că (mă) iubiţi…

Şi eu vă iubesc şi sper că mă veţi accepta şi iubi mereu aşa cum sunt: mai “nebun”, mai romantic, mai retras sau mai direct… Aşa cum am spus mereu: e atât de greu să mă schimb acum…

Pentru restul:  Să vă păzească… cine o dori să vă păzească să credeţi că e o slăbiciune de-a mea că nici pentru voi nu mă schimb 🙂

O zi frumoasă, oameni buni şi “nebuni” (visători)!

Mihai Florian Dumitrescu, 08 februarie 2015