Am învăţat să…

Am învăţat să…

Am învăţat să zâmbesc… Pentru tine, pentru toţi ceilalţi, pentru ca să creadă lumea că totul e bine… Un zâmbet, o iluzie într-o lume iluzorie, un vis trăit pentru alţii…

Am învăţat să ofer… O floare, un gând bun, un vers plin de culoare, o privire plină de candoare…

Am învăţat să fur… Să-ţi fur un zâmbet, un sărut, un gând, o trăire, să mă pierd în ochii tăi de floare…

Am învăţat să traiesc… Printre tristeţi, dezamăgiri, oameni, umbre, întuneric şi lumină, un deşert galben şi trist şi… la sfârşitul lui… o floare.

Am învăţat să simt… Că te ating, că te strig, că te caut, că te găsesc, că mă rătăcesc… Poate fug de mine…

Am învăţat să uit… Din păcate, nu, nu am reuşit… Uneori mi-aş fi dorit… Alteori, recunosc că m-am obişnuit…

Şi acum… îţi scriu. Un gând, o strigare, un tunet de simţiri, un vis printre rătăciri… Şi o inimă… DOAR una, atât am…

Mihai Florian Dumitrescu

06 ianuarie 2015