Iertarea…

Iertarea…

Am observat că toată lumea se pricepe la “iertare” deşi majoritatea te “iartă” azi şi mâine iar… uită că te-au “iertat”.

Mulţi postează “citate” preluate de peste tot deşi puţini le verifică. Alţii sunt “originali” şi au impresia că s-au născut învăţaţi şi ştiu ei cum e cu “iertarea”…

Eu am ideile mele după ce am citit destule, nu atât de multe câte aş fi dorit eu, recunosc, mult mai puţin decât alţii şi mult mai mult decât mulţi alţii. Îmi place să acumulez cât mai multă informaţie.

Aşa că… Eu am înţeles cât am putut şi eu.

Pasul 1. Ca să te ierte cineva că l-ai (fi) rănit, să-ţi înţeleagă o reacţie aiurea din trecut, în primul rând TREBUIE SĂ RECUNOŞTI! Este esenţial! Dacă te faci că “plouă”, nu vei primi înapoi nimic, poate doar alte “tunete”.

Pasul 2. Spui un “îmi pare rău” sincer sau justifici cum poţi acel gest. Deşi, de multe ori, dacă îţi repari greşeala fiind alături de acea persoană în alte ocazii, e de ajuns să-ţi “probezi” buna credinţă.

NU AI TIMP? EŞTI O PERSOANĂ SUPERFICIALĂ! Adică, ai timp să răneşti, dar nu şi să faci ceva bun. Sau, mai direct spus: poate ai un caracter cam… “zero”. Şi atunci ar trebui ca şi ceilalţi să te trateze ca atare.

Pasul 3. Destul de important şi el, ca şi ceilalţi paşi: SĂ NU REPEŢI! Pentru că dacă răneşti iar în acelaşi mod sau inventezi alte noi minciuni pentru a le justifica pe cele vechi, înseamnă că aşa eşti tu şi nu prea te poţi schimba şi ai citit degeaba atâtea rânduri!

Recunosc că NU le ştiu pe toate, dar aştept, ca de obicei, să fiu criticat de toţi ipocriţii… În privinta lor orice reacţie mi se pare o banalitate. Pentru că dacă le spui lor un ADEVĂR, “cică” eşti NEBUN…

Aşa că, în “nebunia” mea, mi-am spus şi eu părerea. Dacă nu-i convine cuiva, asta e, o să supravieţuiesc.

Dar… dacă în timp ideile mele vor trezi o singură conştiinţă amorţită şi uitată într-un colţ de umbră, atunci înseamnă că mi-am atins scopul.

Eu nu sunt pentru cei mulţi, eu sunt pentru acea persoana care mă înţelege, care nu-mi răstălmaceşte orice vorbă.

Aşa că… încep eu: ÎMI PARE RĂU, dar nu mă voi schimba pentru că ştiu că nu am vrut să rănesc pe nimeni, dar am fost lovit în plin!

ÎMI PARE RĂU, dar voi mai bântui o vreme pe aici aşa că, dacă unii nu mă suportă, eu nu mă mai pot schimba acum, sunt prea “BĂTRÂN” pentru asta!

Iar, dacă vreodată, în iureşul meu de idei, am rănit din greşeală o singură persoană nevinovată, ÎMI PARE RĂU, NU AM INTENŢIONAT ACEST LUCRU!

O zi frumoasă, oameni buni!

Mihai Florian Dumitrescu

5 ianuarie 2015