Mi-e dor de tacere, de liniste si de oameni frumosi…
Mi-e dor de tacere, de liniste si de oameni frumosi…
M-am intors cumva in timp, intr-un fel pe care nu-l mai credeam posibil… pana acum. Cumva, drumul pe care pasesc zi de zi a facut un ocol, pana departe, departe in timp, m-a lasat acolo pentru un moment, aducandu-ma indarat mai apoi…
E ciudat, sau poate chiar fantastic.. sau curios cum de te poti intoarce la tine, fiinta care erai acum … ani, ani… E fantastic cum oameni de-atunci te-au pastrat in suflet, o farama din tine, iar acum te redau inpoi tie insuti. E teribil sa te poti regasi in ochii lor… un fragment de “tine insuti” mai frumos parca, mai curat, mai “nestirbit” de coltii timpului uneori ne-nduratori.
Da, mi-e dor de tacere.. de nemiscarea pe care acel trecut mi-o intoarce in suflet. Nimic din acel “atunci” nu mai poate fi schimbat, totul e de gheata, nemiscat, dar atat de cald pentru propriu-mi suflet.
Da, imi e dor de acea liniste a copilariei care mi se -asterne si acum peste umeri ca o mangaiere, ca un abur, ca un suflu.
Si mi-e cumplit de dor uneori de oamenii frumosi pe care un colt de minte si un colt de suflet ii pastreaza inca, in ciuda disparitiei lor… Mi-e dor sa le-aud glasul, mi-e dor de-ntrebari precum “ce faci?”, “ce-ai mai facut?”, “unde te-au purtat pasii?” – intrebari banale altminteri, venite de la oricine altcineva de acum… Mi-e dor de-un… “ce-ti mai doreste sufletul?” sau “unde-ti mai nazuie mintea?” – urmate de-un sfat cald… Imi e dor de dascalii de atunci, pentru ca dascalii de acum au uitat sa mai fie dascali… desi nici macar nu e vina lor. Acum, dascalii nu mai au elevii pe care-i aveau cei de atunci… si oare cum ar putea exista dascalii fara invataceii lor?…
E-adevarat ca lasam in celalalt o parte din noi, e-adevarat ca lasam cate-un fragment din noi in parti diferite de timp.
E-adevarat ca nu ma asteptam sa ma reconstruiesc intr-un puzzle atat de frumos in ochii celor cu care mi-am petrecut opt ani din viata, opt ani importanti pentru formarea mea ca om…
Adriana Corbana
3 ianuarie 2015
Si mie imi erea dor de amintiri
Sunt lucruri ce le uit de azi pe maine