O viaţă ca o lumânare

O lumânare

E viaţa unui om…

A cui chemare

Să fie oare

Când se stinge-n nepăsare?

Oare pe cine doare

O trăire de intens

Într-o lume de nonsens?

Să fie ceva oare

Când te pierzi în imens?

Ştiu, e nefiresc

Să vezi o lumânare

Ca pe ceva ceresc.

E doar o amânare

A unui gest firesc…

De ce să-ţi pese ţie

Când o lumânare moare?

Pe tine nu te doare…

Nu e nici o acuzaţie,

Lasă aşa, e doar o afirmaţie…

Ploieşti, 11 august 2011,

Mihai Florian Dumitrescu