Copleşit de-al tău sentiment…

Tristeţe, dezamăgire…
Un strigăt în noapte,
Un izvor de lacrimi…
Şi din nou tăcere…

Adorm şi iar mă trezesc…
Visez sau trăiesc?
E un dor de tine,
Un dor de lumesc…

Eşti doar tu, o floare,
E atât de firesc…
Nu mă mai doare…
Mă liniştesc.

Mă trezesc în visare,
Te zăresc în nefiresc,
Un răsărit de soare
În ochii tăi de floare.

Un zâmbet îmi şopteşte,
Mi-e dor, cât te ador…
O voce ce-mi citeşte
Un talisman de amor.

Şi luna amorţeşte…
Un licăr de culoare,
Un suflet se trezeşte,
Oare cine-l iubeşte?

Adorm în uitare…
E atâta nepăsare…
Totul e ezitare…
E a lumii limitare.

Un vis într-o recitare
E a inimii solicitare…
O realitate fără culoare
Într-un ocean de uitare…

Un vifor se trezeşte,
Trupul mi se răceşte…
De ce? mi se şopteşte…
Durerea te sfinţeşte…

O petală pe-o pleoapă
Îmi pătrunde-n visare,
De tristeţe mă scapă,
Mă topesc-ntr-o îmbrăţişare…

Un Înger în lumină apare,
Mă cuprinde-n nefiresc,
Te iubesc, nu am scăpare…
Două suflete se căsătoresc…

Ploieşti, 12 octombrie 2010
Ganduri pentru EA – Sentimente nespuse
Mihai Florian Dumitrescu