DRAGOBETELE

DRAGOBETELE

Cine-ar fi crezut ca zorii-si vor deschide ochii cand cerul era intunecat-vinetiu? Se prevesteau turbulente pe cer, Dumnezeu era suparat, chiar daca undeva, intr-un perimetru de cer definit era sarbatoarea dragostei. Ceata sosea valuri peste creste de ganduri si acoperisuri de spital. Suflanta de nori grosi, albastru-vanat, mergea la turatie maxima.

Pasii se tarau mai mult prin noroiul subtire, cleios.

Un telefon a schimbat ziua, a alungat doar ceata, era ora amiezii. S-a reconfigurat strategia, s-a oprit masina de nori… energia e scumpa. Orelor ce au urmat le-au crescut adrenalina si zambetul.

Si asa am fost pregatita sa astern covor de speranta unor altor vise. Atat de aproape, dar fantastic de crud incarcerate intr-o realitate absurda.

A urmat explozia gandului, sentimentului, visului. Si cum ar fi daca-ntr-o zi, un vis fundamental s-ar implini si-as fi… o parte din ce mi-as dori?

Minodora Panaite

27 februarie 2014