În poezie…-BOGDANA ELENA SIMIONESCU

În poezie…

În trupul poeziei să nu loveşti,
Creatorule al ei,
Cu versuri tâlhare, care vor
Să rănească sufletul cititor.
Să nu faci din versuri nici topoare,
Care să ucidă zborul sufletului
Prin liniştea sensibilităţii.
Ce rost are să faci din dulcele versurilor,
Amarul cu sânge rece, al răzbunării din tine??!!
În ochii poeziei, să nu pui versuri, gheare de fiară,
Un suflet nemângâiat, nu şi-ar dori
Ca versurile să îi scrijelească,
Chiar şi cea mai singuratică visare.
Nu desfigura poezia,
Te rog din suflet, creatorule ,
Să nu faci din ea o bacantă,
O femeie dezbrăcată, de mâinile vulgarităţii!
Poezia trebuie să fie o oază de linişte,
Nu un vulcan aprins de cuvintele nemiloase.
Nu plânge, scumpă poezie, sora sufletului meu,
Că mai sunt şi creatori care te distrug!!
Eu îţi promit , chiar dacă nu sunt o poetă,
Că voi avea grijă de tine, te voi iubi mereu, te voi scrie din suflet,
Tot din suflet te voi dărui, nu vreau să fiu poetă…
Doar ştii, că tu ,,Poezia, amintirea mea vie…”
Îmi vei rămâne ca moştenire celor care m-au cunoscut!
În poezie, să scriem nu cu fierul încins al orgoliului,
Să scriem cu aripile fine ale iubirii!!
Ce feeric, este când
În poezie sufletul ţi se alină, îţi zâmbeşte!!
Creatorule, creează poezia cum simţi,
Dar nu după chipul şi asemănarea ta,
Dacă în tine nu ai iubire!