Caracatiţa pesimismului- BOGDANA ELENA SIMIONESCU

Caracatiţa pesimismului

Mă uit la tine, dar nu vreau să-ţi sorb lacrimile,
Mi-ar ofilii florile zâmbetului.
Din ochii tăi văd, torţele aprinse ale regretului,
Care, ating rănile unor tristeţi.
Chipul ţi-l văd plin de mâlul melancoliei,
Glasului i s-au putrezit frunzele vorbelor.
Văd în tine, caracatiţa pesimismului,
Cum de ai lăsat-o să te înrobească,
Nu înţeleg cum o laşi să-ţi sufoce optimismul??
O tentaculă îţi tot strânge zâmbetul, egoistă,
Alta îţi plesneşte liniştea lăuntrică,
Privesc, acum, o tentaculă, se crede amfitrioană,
Dar este infatuată, arogantă cu orice gând bun ţie.
Încerc să te ajut, să învingem caracatiţa manipulantă,
Însă nu o să pot, fără înţelepciune şi dorinţa ta!
Degeaba eu vreau, dacă tu nu vrei şi nici nu încerci.
Îţi dai seama câte clipe de zâmbet, de bucurii ai pierdut
Din cauza acestei caracatiţe??
Nu ea, este vinovată, că este în tine!
Tu, doar tu, eşti prieten(ă) vinovat(ă)!
Nu îţi mai trebuie duşmani, că îţi eşti singur(ă),
Dacă tot nu renunţi la caracatişa pesimismului!
Nu mai spune, că nu poţi, nu te cred,
Mai ales că nici nu ai încercat.
Gata, renunţa la ea, bucură-te din plin de viaţă,
Da, înţeleg îţi este grea, darn u te înţeleg de ce ţi-o faci şi mai grea?
Ce spui, vrei să redevii un chip luminos
Şi un suflet mult mai liniştit??
Spune-mi cât de mult ţii la sufletul tău?
Ţii mult!? Atunci, redevino optimist(ă)! Zâmbeşte, chiar acum!
Nu ai timp să stai cu această caracatiţa în minte şi în suflet!!