La un pahar de vorbă: Despre foști colegi (și foști vecini)… Trăiască și-nflorească…

Despre foști colegi (și foști vecini)… Trăiască și-nflorească…

Eu, în prostia mea nemărginită, știam că a fi (fost) coleg cu cineva, ar însemna ceva deosebit, că s-a creat o legătură moleculară pe acolo, pe undeva prin matricea Timpului. Numai faptul că ai stat ani de zile atâtea ore cu cineva, ar fi dus la o minimă legătură de amiciție, respect, așa cum, de exemplu, a avut tatăl meu cu câțiva dintre foștii lui colegi.

Din păcate, am rămas cu ideile mele S.F.! Și nu numai atât! Sunt adversar (nevoit) cu foștii mei colegi care preferă să stea de partea ilegalităților unor foști vecini, de partea golanilor, mai pe scurt! Eu nu mai locuiesc în blocul unde am copilărit, a rămas apartamentul mamei mele, în urma decesului tatălui meu.

În primul rând, întreb și eu, cu cei 22 de ani de școală pe care îi am (2 facultăți, master, etc.): cum se numește o persoană care dă semnătură împotriva mea și a drepturilor mele legale, invocând în mod fals așa zise prevederi legale? Cum te numești tu, fost coleg, atunci când te unești/ ești de partea unor golani care au tot furat o asociație de locatari și înainte de 1989 (cu fapte dovedite, dar nesancționate, specific numai nouă românilor), cât și după 1989?

Cum te numești tu atunci când aduci modificări unui bloc de locuințe, în afara legii, cu încălcarea prevederilor legale obligatorii în privința structurii de rezistență, a legilor în vigoare, a drepturilor celorlalți locatari – proprietari?

Cum se numește o persoană care e de acord să-mi încalce alții drepturile legale, prevăzute expres de lege, dar să se întrebe apoi de ce refuz să o salut? Merită?

Cum te numești tu, fost/ă coleg/ă, care ești de acord și ai stat mai mult de vorbă cu unul care l-a agresat fizic pe tatăl meu (un vecin de la etajul 8, Sora, certat cu bunul simț și cu legea, evident, care a ”înfipt mâna” în gâtul tatălui meu, la parterul blocului în luna septembrie 2017, gata de bătaie tocmai pentru că tatăl meu nu l-a agreat niciodată și a refuzat să stea de vorbă cu un astfel de specimen)?

De mine nu ați avut timp, nu? E bine că ați fost în șleahtă cu astfel de bătăuși!!!

Culmea e că, noi, românii îi criticăm pe politicieni! Uităm să ne uităm în oglindă să vedem cât suntem noi de nesimțiți, golani!

Să fiu și mai clar! Incidentul cu tatăl meu a fost cu 3 zile înainte să decedeze tatăl meu, iar el a ajuns acasă, în acea zi, destul de supărat, eu abia reușind să stau de vorbă cu el. La data decesului, totul s-a întâmplat prea repede, era un pic supărat, nu a făcut mult efort față de alte zile, iar pe mine nu avea de ce să fie supărat că era acolo să mă ajute cu o mică lucrare la casa mea și erau și unii vecini să-l ajute împreună cu mama mea (undeva în afara Ploieștiului, unde am eu casa).

Ulterior, mama a povestit incidentul unei alte vecine de scară (scara de bloc unde am copilărit) care era interesată de motivul decesului tatălui meu. Se pare că vestea ar fi circulat repede în blocul în care m-am născut și am copilărit, chipurile între foști ”colegi”, având în vedere că, la câteva zile, a decedat și vecinul bătăuș de la etajul 8, Sora Ctin!

Acum, eu ce ar fi trebuit să fac? Să-i transmit condoleanțe fostului meu coleg de școală, Sora George, pentru decesul tatălui lui, bătăușul? M-am lipsit! Știu, eu sunt de vină! Trăiască golanii de la scara 4D2!

Ce fel de individ poți să fii să agresezi fizic un om de 66 de ani, tu având aceeași vârstă, doar pentru că refuză să stea de vorbă cu tine? Ce fel de persoană să fii să stai de partea unor astfel de personaje, așa cum sunt foștii mei vecini și colegi de la scara blocului 4D2 din Ploiești? Am evoluat oare ca oameni de la stadiul de golănași comuniști? Sau ne-am îndobitocit și mai mult?

Nu comentez clasele ”șefului” de scară sau ale administratorului de bloc care mă atacă verbal, în lipsă, bineînțeles, că aș fi eu nebun împreună cu tatăl meu. Eu comentez faptul că ”nebunul” de mine i-a prins cu ocaua mica de mai multe ori, furând din banii asociației și nu am avut sprijinul niciunui fost coleg deși erau la bază calcule matematice (eu cu sora mea ne-am făcut remarcați și în acest domeniu, în școală), prevederi legale, etc.

Eu comentez cum e să am foști/te colegi/ge care afirmă că mă respectă, dar sunt în tabăra bătăușilor, a golanilor!

Să mă aștept să fiu agresat și eu data viitoare? ABIA AȘTEPT! Eu nu țin supărarea mult timp ca tatăl meu să pățesc ceva, eu reacționez imediat! Conform legii, nu în afara ei, cum fac golănașii de la scara blocului unde m-am născut și am copilărit.

Faptul că părinții unora dintre foștii colegi au fost cenzori sau în ”conducerea” scării de bloc și au fost și sunt complici, nu mă miră! Am observat reacția foștilor colegi de școală, de clasă, atunci când le aduceam iar aminte de lege… Nu-i așa, fostă colegă Alina Dinu, fost coleg  Angel Cuculețu? Nu-i așa, Tătaru, Bălan, Sora, etc? Că au fost colegi cu mine, copiii voștri! Dar, doar eu am sesizat neregulile și doar eu, cu ai mei, le-am și demonstrat și ne-am luptat de unii singuri!

Păcat de vecinul Dinu, tatăl unei foste colege de clasă, vecin care a decedat, culmea, în urma unui conflict cu aceiași indivizi din Primăria Ploiești, indivizi care au făcut același abuz și în cazul meu! Chiar dânsul mi-a povestit cu câteva zile înainte să decedeze din cauza… supărării! Voi povesti cu altă ocazie acest episod, promit! Era un om decent care nu era în tabăra golănașilor. Era bine dacă se transmitea mai departe această calitate… Asta e! Fiecare cu ale lui, nu? Trebuie să fii cre(ș)tin să te intereseze și soarta celui de lângă tine…

Pentru asta am avut sume trecute, din ”greșeală”, în plus… Am demonstrat asta și poliției! O fi din cauza faptului că eu, împreună cu sora mea, am învățat mult mai mult decât alții și ținem la drepturile noastre? ”Nebuni” sunt cei care mai învață în România, așa e…

Dă-le în puii mei de legi, nu? Ne mai încurcăm noi în legi sau în persoane când vrem să facem noi vreo ilegalitate? Se pare că acesta este mesajul foștilor mei colegi care îmi impută și astăzi, așa cum mi-au imputat și la reuniunea de acum 2 ani, că nu prea îi salut! Serios? Ar trebui? Câtă nesimțire pe mine… Așa sunt eu ”nebun”, ”dragi tovarăși și pretini”!

Cu acea ocazie, a reuniunii foștilor colegi, eu am dat mai mulți bani decât ei tocmai ca să fiu eu mai ”catolic” decât foștii mei colegi de care îmi e jenă! Cu ăștia defilăm!

Nu sunt eu perfect, dar eu nu-mi fur foștii colegi și nici nu o să sar la bătaie! Îi las pe ei și pe tații lor, mari ”caractere” care se ocupau cu anumite lucruri înainte de 1989! Pot da și exemple… ”Nașpa”, nu?

Eu am spus mereu și o să tot repet până mă duc și eu după tatăl meu: din lichele nu poți scoate oameni! Simplu! Restul e cancan, povești de adormit copiii, o mie și una de… hoți (era să scriu nopți!).

Să vă mai șochez și cu alt deces ”suspect”? La parterul blocului era un fost cadru didactic cu care eu, împreună cu părinții mei, ne înțelegeam bine. Ne-a povestit ce șicane îi făcea fostul administrator de bloc, tovarășul Radu, vecin cu noi, altul care a tot aranjat banii asociației, în folosul propriu sau al unora ”aleși”. Îi bătea des în ușă și pleca apoi. L-a văzut pe vizor de câteva ori. L-a prins și tatăl meu când asculta la ușa noastră, dar și cu alte măgării demne de o persoană cu grave deraieri comportamentale (a se citi Golan) astfel încât să o credem pe vecina noastră. Unde a exagerat vecina noastră? În teama excesivă față de acest individ că putea să intre peste ea uneori, mai ales că era singură, dar și a faptului că nu m-a ascultat să îi facă plângere nesimțitului. Eu l-am cumințit, mă saluta din capătul străzii uneori!

A decedat vecina noastră, la scurt timp, în urma acestor temeri! Toți au tăcut deși ea s-a tot plâns de acest aspect și altor vecini! Ăștia sunt vecini? Mai bine lipsă! Nici pe cap să nu te speli cu ei că rămâi chel!

Concluzia 1: Nu lăsa golanul să se suie peste tine fără să reacționezi din timp că suporți consecințele!

Concluzia 2: Nu te baza pe vecini și foști colegi, pe români, în general, că te blestemi singur!

Să nu uit! Tot un fost coleg de clasă, Marius (și el mă ”apreciază”, dar în secret așa…), îmi sugera să scriu o carte despre cum m-am ridicat eu după lovituri destul de grele ale vieții, cum am reușit, că eu sunt un exemplu pentru ceilalți, dar să nu mai fiu atât de critic, să-l iert pe X sau pe Y, că nu reacționez cum trebuie, că nu gândesc cum trebuie, că NU și că, iarăși, NU!!! Nimic nu era bun la mine, dar sunt un exemplu pentru alții! Dar, să mă schimb TOTAL!

Și tot eu eram cel nebun, nu?

Să fiu bine înțeles! NU vreau să fiu exemplu pentru nimeni! Eu sunt eu, cu bune și cu rele! Eu sunt un EXEMPLU PROST! Am crezut în omenia unora din jur, iar acum nu mai cred în aproape nimic! Cum pot fi eu luat de bun exemplu?

Dar… cartea tot o voi scrie. Și nu le va plăcea multora… Și nu pentru că mi-a sugerat fostul meu coleg, Marius, care, de mult ce m-a apreciat, m-a ocolit când îmi era greu. Le-am promis asta acum câțiva ani părinților mei! Adică, și tatălui meu, ”golan” cu minim două inovații în domeniul petrochimiei, decedat la data de 4 septembrie 2017, posibil din cauza  supărării că un vecin l-a agresat fizic fără ca el să fi spus ceva și, cu siguranță, pentru că nesimțiții de la Ambulanță au venit foarte târziu deși nu ploua, era zi, într-o toamnă, într-o țară condusă de golani și unde foștii mei colegi sunt doar umbre pe treptele uitării și ale nesimțirii totale…

Dar, despre morți (despre colegii morți ca ființe umane) numai de bine…

Recunosc că îmi face plăcere să țin legătura cu câtiva foști colegi (ce e mult, strică…) cu care mă pot mândri că au un minim de decență care s-ar impune oricărui cetățean european.

Hai să fim bine, fiecare cu ale lui! Trăiască și-nflorească… pentru restul umbrelor!

09 iulie 2018

Mihai Florian Dumitrescu

Într-o țară plină de cre(ș)tini…