Refugiatul
Refugiatul
Alunec pe un vis,
Pe o cărare de vers,
Mă pierd în abis,
Într-un alt univers…
—
Un strigăt în ecou
Şi-o întreagă simţire,
O lume într-un argou
Ce zace-n amorţire.
—
Un suflet ce imploră
Trecutul în prezent,
O rană ce-nfioară
Orice simţ existent.
—
O, tu, Zeu al Durerii,
Tu nu ai deloc regrete?
Nici o lege a firii
De mine nu te desparte?
—
Nici zâmbet, nici culoare
Nu te-nduplecă nicicum,
Nici fabrica de soare
Nu mai produce, e scrum.
—
Un potop de blesteme
Din inimă-mi răzbate,
Încă-i prea devreme
S-ajungi normalitate…
—
16 septembrie 2015
Mihai Florian Dumitrescu