Nu ştiu cine sunt…

Nu ştiu cine sunt…

Nu ştiu cine sunt, nu ştiu dacă sunt, nu ştiu cum, de când şi de unde, dar…

Am încercat să-ţi cânt, să te strig, să te aud, să te simt în mine, în zadar

mă zbat să te uit acum… Eşti ca o vibraţie ce-mi răscoleşte firava fiinţă…

Am crezut că te-am citit, că erai o carte deschisă… Oare este vreo ştiinţă

care să te cuprindă între litere, între idei, între înţelesuri şi necuprinsuri?

Te pot scrie în versuri, te pot căuta între întrebări, dar nu între răspunsuri.

Am învăţat să te respir, să te simt în vene, să te ating între cer şi pământ,

Pierduţi într-al vieţii val, îmbrăţisaţi într-o amintire, într-al nostru legământ…

Acelaşi,

Al tuturor şi al nimănui,

Mihai Florian Dumitrescu

20 noiembrie 2016