TREI PAS(I) …PRINTRE GANDURI

O dimineata frumoasa de mai, in care ma plimb prin padure. Soarele imi zambeste printre frunze si aud permanent ciripit de pasarele. Admir  florile din jurul meu, incercand sa le aranjez intr-o ordine alfabetica . Crezi ca e pierdere de timp?  Care timp? Timpul nici nu exista. Sunt eu si ceea ce ma inconjoara face parte din realitatea mea. Dar acum ca esti aici este si a ta. Auzi pasarelele?

La un moment dat tresar. Am vazut o umbra. A unui lup. Dar stai. Lupul sunt eu. Deci umbra este a mea. Si atunci ce ma sperie? Stiu…indoiala. Desi stiu ca este a mea, totusi nu este cum mine. Asta ma sperie. Si nu ar trebui pentru ca sut un lup bun. Nu mananc miei. Nici macar de Pasti. Prefer sa imi notez gandurile.

Sper ca nu te-am speriat. Gata, mi-am dat jos blana de lup, sunt eu. Dar tot in padure. Ca asa este viata. Plina de copaci, tufisuri care unele zgarie si inteapa, dar si multa liniste. O simti? Nu trebuie sa faci nimic ca sa o simti. Adica sa te opresti din tot ce faci. Inclusiv din gandit. Si ramai doar cu tine si cu linistea, care umple asa zisul gol.  Si s-ar putea sa apara o senzatie. De bucurie sau de teama. Indiferent  ce apare, priveste-o si incearca sa o intelegi. Este a ta si iti este prietena cea mai buna. Indiferent cum pare la prima impresie.

Suna ceva. Telefonul se amesteca cu muzica ambientala din casti. M-a tras afara din padurea gandurilor. Gandurile mele au fost astazi parte din natura. Ale tale ce sunt cand visezi? Esti ceea ce visezi spun eu…Esti ceea ce gandesti spunea altcineva.

Vise frumoase si o realitate pe masura iti doresc.

Ah, sa nu uit…lasa-mi un gand de al tau intr-un comentariu.

Cu drag,

Adrian

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *