Refugiatul

16 septembrie 2015

refugiatul

Refugiatul

Alunec pe un vis,

Pe o cărare de vers,

Mă pierd în abis,

Într-un alt univers…

Un strigăt în ecou

Şi-o întreagă simţire,

O lume într-un argou

Ce zace-n amorţire.

Un suflet ce imploră

Trecutul în prezent,

O rană ce-nfioară

Orice simţ existent.

O, tu, Zeu al Durerii,

Tu nu ai deloc regrete?

Nici o lege a firii

De mine nu te desparte?

Nici zâmbet, nici culoare

Nu te-nduplecă nicicum,

Nici fabrica de soare

Nu mai produce, e scrum.

Un potop de blesteme

Din inimă-mi răzbate,

Încă-i prea devreme

S-ajungi normalitate…

16 septembrie 2015

Mihai Florian Dumitrescu

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Flag Counter