M-am schimbat…

M-am schimbat…

M-am nascut intre blocurile gri unde nimeni nu l-a “facut” pe… nimeni.

Am crescut intr-un patut de lemn de unde vedeam doar 2 ore de program alb-negru, dar auzeam ciocanitul aproape zilnic al vreunui vecin…

Mai tarziu am jucat fotbal fara poarta, tenis fara plasa, leapsa fara sa mi se puna capsa… Ne suparam si noi pe vreo regula care ne incurca, dar o rezolvam noi cumva. M-am schimbat…

Desi eram doar un sfert de om, am stat la coada intre adulti pentru cateva kilograme de carne sau de oase (nu prea conta atunci pe ce se batea lumea desi nici astazi nu conteaza pe ce se cearta…) si am fost dat la o parte chiar de catre cei care imi tot spuneau ca sunt ca si bunicii mei… Desi ma trezisem special la 4 dimineata sa fiu intre primii. Nu aveam decat cativa anisori si nu intelegeam eu multe… M-am schimbat…

M-am bucurat de sarbatori cand mergeam la biserica pentru ca era totul atat de frumos la lumina unor lumanari, imi reintalneam cativa prieteni, colegi desi ii revedeam si pe cei care ma dadusera la o parte de la coada de carne sau de oase. Atunci deveneau si ei mai “umani” si nu se mai bateau pe un ciolan… Acum se impingeau sa “ia lumina”… M-am schimbat…

Am adormit cu culegerea de “Petrica” pe covor de atatea ori incercand sa ma iau la tranta cu matematica. Era mai putin fioroasa decat unii batranei asa zis simpatici… M-am schimbat…

Am defilat de 23 august desi eram atat de mic doar pentru ca mi se promisese o excursie la munte din partea “partidului”, excursie ce nu a mai avut loc niciodata. Am inteles mai tarziu ca acel partid isi va schimba doar numele si va promite alte excursii ce din nou nu vor mai fi. Poate ca am defilat si in speranta ca-l voi vedea pe primul “tovaras” coborand din elicopter sa ne faca macar cu mana in semn de multumire desi eram prea mic sa stiu cum arata… Curiozitate de copil… M-am schimbat…

Am mestecat (sau cel putin am incercat) mai multe gume tip lamela numite atat de frumos “gumela” si m-am bucurat cand am trecut la alt nivel cu guma “turbo”… Nu mai simteam ca am doar cauciuc in gura. M-am schimbat… desi inca simt gustul de limonada si de ecler…

Am schimbat timbre pe reviste “Pif si Hercule”, apoi pe masinute de plastic sau metal si apoi iar pe un clasor de timbre… Dar m-am schimbat…

M-am bucurat de primul sotron, de primul penar, primul ghiozdan si prima uniforma desi am urat prima pereche de sandale. M-am bucurat de primul creion de 0.7 primit desi unii colegi aveau deja de 0.5. M-am bucurat chiar si de primul stilou chinezesc cu penita ascunsa ca nu ma mai murdaream pe degete.

M-am bucurat de primul ursulet jeleu primit din partea unei colege, m-am bucurat de fiecare data cand eram laudat, dar si cand eram dojenit chiar si pentru ceva ce nu facusem doar pentru ca eram bagat in seama. Eram copil, dar m-am schimbat…

M-am bucurat sa ma plimb de mana in ceas de seara cu prima fata care-mi adusese cativa fluturasi care-mi invadasera simtirea. M-am bucurat si de noptile pierdute dupa aceea visand cu ochii deschisi la acea intalnire rememorand la nesfarsit fiecare secunda… M-am schimbat…

M-am bucurat si cand am crescut si am intrat in liceu. Era alta lume… O lume in plina schimbare care m-a lovit in plin. Cand reusisem si eu sa ma adaptez un pic la ea, sa uit vechea lume cu acei batranei care ma tot dadeau la o parte doar pentru ca eram prea tacut, am fost lovit in plin de… Si m-am schimbat…

Pentru ca am vazut stele verzi… si rosii… si albastre la propriu, o durere fulgeratoare ce mi-a strabatut tot corpul si… am vazut cateva fete ingrijorate in jurul meu ce-mi strigau numele desi nu inchisesem ochii decat pentru cateva momente… Doar cateva… Mai aveam inca ceva de spus in aceasta lume. Iar acum chiar ma schimbam prea mult si prea brusc…

Am ajuns la urgente cu sunet si lumini. Era intrarea mea intr-o lume prea matura, prea dura, prea rece sau asa cum a spus un alt doctor: am renascut. Desi nu cerusem eu asa ceva…

Desi nu cerusem eu, am dat la urgente peste un asa zis doctor (mult laudat la un post TV caruia nu-i pasa prea mult de adevarul spus de atatia pacienti), un “doctor” care era atat de preocupat sa-i explice “pe viu” unei asistente lectii de “anatomie” si cum se face schimbul de fluide (am inteles atunci cu adevarat intelesul expresiei “a-ti curge balele”…) intr-un cabinet medical “al statului” intr-un spital de urgente care va fi numit mai tarziu de catre acelasi post TV ca fiind “spitalul groazei”. Am inteles ca s-a schimbat atitudinea de lauda a unora doar pentru ca nu a fost ingrijit bine cine trebuia sa fie… Ghinionul lui… nenea “Zaharel”. Si m-am schimbat de atunci…

Am descoperit brusc ca se duc prietenii, colegii, rudele, cam toti cei din jur care ar fi trebuit sa… Stiu, recunosc, am vazut prea multe filme “siropoase”, cu “final fericit”… Dar m-am schimbat…

M-am ridicat iar, am zambit amar, ironic vietii sa ii arat ca nu numai ea poate fi ironica cu mine si am invatat… Am invatat sa lupt iar desi un “doftor”, specialist in anatomia asistentelor si schimbul de vrajeli, fluide si plicuri primite si date mai departe sa fie sustinut, tot insista sa ma declare in fata mea si a parintilor ingrijorati ca fiind doar un viitor sicriu… ceva normal, mai ales ca il incurcam de la lectiile de “anatomie”…

M-am schimbat si am invatat ca totul e o iluzie si ca multi vor promite multe, dar eu trebuie “sa raman la toate rece”: fosti prieteni, fosti colegi, foste rude… Sunt atatia “fosti” si atatea “foste” si EU…

Eu intr-o lume atat de mare si totusi atat de egoista, ipocrita, atat de… iluzorie.

M-am schimbat si totusi am ramas acelasi omulet care se bucura de fiecare rasarit de soare, de o floare, de un pic de culoare, de un zambet oarecare. Stiu ca si acestea fac parte din aceeasi lume iluzorie, dar… sunt lucruri frumoase care-mi aduc aminte de ceva in care credeam de cand eram mic…

Si, desi m-am schimbat, ma tot intreb: Oare nu sunt si eu doar o simpla iluzie, o simpla pata de culoare intr-o lume atat de mare pentru un Timp care nu doreste sa stea in loc nici macar pentru mine?

Totul se schimba in jurul nostru si ne schimba si pe noi, fie ca dorim sau nu acest lucru. Poate ca singurele lucruri care raman sunt gandurile noastre ce se nasc odata cu noi si ne insotesc si dincolo de…

Si totusi poate nu m-am schimbat atat de mult fata de omuletul ce statea la coada pentru o portocala sau pentru un creion mecanic de 0.7…

Doar ca acum port cravata si atatea amintiri la purtator…

O zi frumoasa oameni buni!

Va ureaza o iluzie intre iluzii,

Mihai Florian Dumitrescu,

21 februarie 2015

P.S.: Era sa uit ceva important! Si mie mi-e dor de lucruri frumoase si de acei oameni frumosi care ii fac si pe ceilalti sa arate si mai frumosi, dar sunt atat de putini… Tocmai de aceea recunosc ca am nevoie de ei.

You may also like...

1 Response

  1. Adi 3PAS spune:

    Frumoase gânduri Mihai, continua sa fii un om frumos, eu si multi alții suntem încă alaturi de tine cu un gând, un comentariu si de ce nu , o o imbratisare…

Dă-i un răspuns lui Anonim Anulează răspunsul

Adresa ta de email nu va fi publicată.