Şi cât de mult l-am iubit…

Şi cât de mult l-am iubit…

Am văzut atâtea persoane care-şi reprimă sentimentele încât am simţit nevoia să scriu puţin şi despre acest subiect. Unele persoane spun despre mine că sunt prea rece, distant, iar altele că sunt prea… cald, că îmi permit să spun cuvinte frumoase prea multor persoane.

Păi, dacă iubesc mai multe persoane şi le apreciez, ce ar trebui să le spun? Să stau indiferent şi să nu le spun ceea ce simt? Nu, nu vreau să am mai multe relaţii şi nu înseamnă că dacă spun că iubesc o persoană, felul ei de a fi, gata, o visez în pat… Dacă sunt rece cu cineva sau aşa crede persoana respectivă, poate fi din cauză că nu o cunosc destul sau nu am văzut ceva special.

Şi de ce nu i-aş spune acum ceva frumos unei persoane acum, cât timp trăieşte? Ar trebui să vin la căpătâiul acelei persoane după ce nu va mai fi şi să spun, în cel mai ipocrit mod cu putinţă, de faţă cu alţii: “Vai… şi cât de mult te-am iubit… De ce Doamne, de ce?”. E mai bine aşa? Eram prea ocupat să îi spun când era în viaţă, lângă mine?

Eu nu cred că e bine aşa şi ştiu că şi eu, la rândul meu, mă simt bine când cineva îmi spune că îi place de nasul meu, că îi place cum scriu, cum gândesc, că îi place compania mea (nu am încă una, dar mă gândesc să cumpăr o multinaţională… rămâne între noi…).

Sunt ceea ce sunt, cu bune şi cu rele, cu blonde, brune sau roşcate… Şi nu, nu sunt adeptul celor care afirmă că o reţea de socializare e proprietatea exclusivă a celor care vor să se ardă, pârlească sau ce mai vor ei să facă pe acolo. E şi locul acelor oameni frumoşi care comunică civilizat, apreciază ceea ce e frumos, deosebit, e şi locul acelor oameni speciali care au ceva de spus, au ceva de promovat, care gândesc aşa cum doresc ei, nu cum li se spune să gândească…

Nu o să trăiesc o mie de ani, mi-a “citit” cineva în ghioc, dar o să trăiesc destul încât să fiu o pacoste pentru unii sau un gând bun pentru alţii…

Aşa că… ar fi bine să începeţi să vă obişnuiţi cu mine aşa, nu mă pot schimba acum la “bătrâneţe”… Am destule lucruri să mă schimb la câteva minute, dar mă gândeam să nu obosesc prea repede, aşa că… am şi eu preferinţele mele,  “clienţii” mei în materie de criticat, am şi eu slăbiciunile mele şi… mă am pe mine 🙂

Şi, oricât de mult aş încerca eu să mă urăsc, nu reuşesc aşa că am abandonat lupta aceasta şi vă las pe voi să o faceţi!

Iar, dacă mă iubeşte şi pe mine cineva şi mă apreciază pentru un mic gest, e bine să o spună acum că pe urmă… nu voi mai asculta. Doar voi visa…

O zi frumoasă, oameni buni şi nu uitaţi că răul şi urâtul reuşesc acolo unde cei care vor să fie altfel, se dau la o parte, nu se implică…

Pentru restul: voi mai sta pe aici o vreme 🙂 E cu subînţeles, în cazul în care nu v-aţi prins…

Mihai Florian Dumitrescu, 08 februarie 2015

You may also like...

1 Response

  1. mihai spune:

    Lasă că am văzut eu, deja te iubesc prea multe fete. Și mai sunt și frumoase . Hh

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *