Nu suntem singuri?

Nu suntem singuri?

Adevărul e că, atunci când ne este tot mai greu, ne simţim cam singuri pentru că toţi ceilalţi au… treabă. Iar când ne revenim, se termină şi “treaba” celorlalţi…

Când suntem singuri, încercăm să căutăm răspunsuri, alinare în noi înşine, ne mai ridicăm şi privirea spre cer, uneori ca să reproşăm, alteori doar ca să căutăm alte răspunsuri…

Şi, în marea noastră singurătate, uneori reuşim să vedem mici soluţii, temporare, sau doar amânăm pentru altă zi. Până când …

Până când timpul trece atât de mult şi repede pe lângă noi încât realizăm că au dispărut şi fizic acei câţiva care ne mai înţelegeau… uneori, de multe ori…

La finalul ultimei rugăciuni sau al ultimului gând NU reuşim decât să punem alte întrebări încercând să mai amânăm alte răspunsuri.

Nu suntem singuri? Gândul nostru va fi citit aici sau acolo sus, între stele? Îl va înţelege cineva? Îl va întreba cineva despre… ceva? Orice?

Nu ştim… Nu ştim decât faptul că doar Gândul ne poate purta oriunde… oricând… oricum…

O zi frumoasă, oameni buni… Lăsaţi măcar Gândul să vă poarte oriunde doreşte el… El va fi mereu alături de noi…

Mihai Florian Dumitrescu

08 februarie 2015

P.S.: Dacă aş scrie: “Tu eşti ultimul meu gând…”, veţi spune că sunt îndrăgostit, nu? Poate că e doar un gând…

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *