Sa ne amintim cu drag

Sa ne amintim sa fim mai buni…

Astazi, 31 decembrie 2014, trebuie sa ne amintim cu totii sa fim mai buni… Am inceput bine, nu?

Partea proasta e ca nu o sa termin la fel de bine…

Prima intrebare logica care-mi bantuie mintea (stiu, asa sunt eu: carcotas):  De ce trebuie sa ne amintim ca trebuie sa fim mai buni? Am uitat cumva de-a lungul anului sa fim mai buni (crestini, musulmani, etc.)?

Ups, am spus ce nu trebuia, nu? Am uitat ca trebuie sa ne “uitam” greselile facute la “indemnul” necuratului de-a lungul anului. Da, “necuratul” e de vina, noi suntem fiinte perfecte…

Noi, asa zisii oameni, suntem perfecti. Are curajul cineva sa ma contrazica? Daca insusi patriarhul se crede perfect, negresind niciodata si stiindu-le pe toate, noi, cei care suntem oameni ca si el, suntem si noi (pe cale de consecinta) PERFECTI! NU GRESIM DELOC! DECI, NU avem ce sa recunoastem!

Asadar, deci, prin urmare, ca o concluzie la cele precizate mai sus: NU avem ce sa ne reamintim pentru ca NOI MEREU AM FOST MAI BUNI, NU?

Am fost mai buni si ingaduitori cu cainii strazii care uneori ne mai si musca, dar am uitat sa fim ingaduitori cu un vecin, un fost coleg, un copil abandonat, un batran suferind, etc. Dar nu se pune, normal!

Am fost ingaduitoti cu noi insine, am cerut mereu altora sa ne ofere, dar am uitat ca trebuie sa oferim si noi… Am uitat ca tot ceea ce le spunem altora, se aplica si in cazul nostru. Dar nici asta NU se pune!

Am uitat sa ne amintim ca in trecut am avut un coleg, un prieten care a dat de necaz si avea nevoie de noi, dar ne amintim de el cand vrem sa facem o REUNIUNE! Deci, ne-am scos!

Criticam cu totii politicienii ca sunt ipocriti, mincinosi, egoisti si se gandesc DOAR LA EI! Deci, facem o fapta buna aratandu-le ca trebuie sa se indrepte, dar uitam sa ne uitam in oglinda macar o data seara in mod “sincer”…

Fiind atat de perfecti, ne culcam noaptea impacati cu noi insine ca suntem perfecti, altii “e” rai ca nu ne dau si nu ne baga in seama, schiopul e de vina ca nu alearga sa ne salute, orbul e un nesimtit ca nu ne vede pe strada cand trecem pe langa el, copilul e de vina ca nu s-a educat singur…

Dar, haideti sa ne amintim sa fim mai buni! Sa spunem din nou asta in cel mai ipocrit mod cu putinta, sa ne doara iar in toate gaurile posibile si imposibile de altii si sa ne uitam cu invidie la noi in oglinda cat de frumosi si perfecti suntem…

Sarbatori Fericite si scuze ca am incercat sa trezesc macar inca o constiinta undeva, intr-un loc ascuns, intunecat, acolo unde s-a cuibarit de… rusine.

P.S.: Tot respectul meu acelor cativa preoti care au inca o inima, un caracter frumos si incearca sa ajute cu tot ceea ce pot si atunci cand se inchina se gandesc cu adevarat si la altii… Acelasi respect il datorez si celor care, macar acum in decembrie, luna “cadourilor” si a trezirii unor constiinte, au vrut sa mai aduca un zambet pe un chip frumos, dar trist de atatea apasari, dureri, tristeti…

Acelasi Mihai Florian Dumitrescu

Ploiesti, 31 decembrie 2014

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Flag Counter