Sunt parinte ca si multi dintre voi iar inainte de a veni pe lume Maria m-am pregatit temeinic zic eu de ceea ce inseamna sa fii un bun parinte, sa-I dai o educatie corespunzatoare si folositoare copilului. Recunosc ca multe dintre ele intra pe o ureche si ies pe alta cum s-ar spune sau cand esti nevoit sa actionezi rapid o faci din instinct, uiti tot ce ai invatat (sau aproape tot) sau constati ca nu se potriveste problema ta…. Nu am de gand sa insist pe educatia pe baza de violenta sau frica, astea se cam exclud din poveste deoarece aparent eficiente se pare ca fac mult prea mult rau. Vreau doar sa mentionez cele cateva aspecte “gresite” care mi-au atras atentia si sunt ceva mai putin cunoscute de majoritatea parintilor si din acest motiv par si ceva mai greu de aplicat….

  1. 1.     Etichetarea copilului – se intampla de obicei cand v-ati pierdut cumpatul sau cel mic a facut o greseala. Putem judeca si eticheta doar fapta, nu copilul. Adica in loc sa-i spunem esti prost, esti rau sau esti mincinos de exemplu, trebuie neaparat inlocuit cu este o prostie, rautate ceea ce ai facut, sau nu este adevarat ceea ce ai spus. Etichetarea directa si repetata a copilului, datorita faptului ca el este mic iar parintii sunt baza formarii lui, are tendinta de a-si insusi aceste etichete si a se conforma lor,  le va crede si credinta puternica in ceva are mari tendinte de materializare
  2. 2.     Evitarea televizorului pana la varsta de 7 ani sau chiar mai mult…. Creierul copilului mic este in continua formare iar pana la aceasta varsta (nu intamplator exista expresia cei 7 ani de acasa) creierul absoarbe ca un burete tot ceea ce i se da, fara discernamant se inmagazineaza undeva in subconstient si formeaza o baza solida pentru cum va reactiona cand va fi mai mare…Iar cand am spus televizor, ma refer la tot ceea ce inseamna televizor, nici macar desene animate, deoarece succesiunea rapida de imagini care trec prin fata ochilor creeaza o stare de agitatie si lipsa de rabdare….se asteapta ca si in viata reala lucrurile sa se intample cu aceeasi viteza
  3. 3.     Calculatorul…. Sau mai exact folosirea lui nu este daunatoare daca se incepe mai tarziu, adica dupa 5 ani si atunci cu joculete educative si perioade scurte de timp….preferabil ca o recompensa…se spune ca cei care fac performanta in informatica nu sunt cei care au stat de mici la calculator ci cei carora le-a placut foarte mult matematica…. Dezavantajele majore sunt ca neimpunerea unor limite creeaza dependenta si copilasii ajung sa socializeze mai putin in lumea reala decat in lumea virtuala, se indeparteaza de fapt de viata, de oameni, de natura   
  4. 4.     Tipatul si enervarea pierderea cumpatului si tipatul la copil este destul de des intalnita….pe langa faptul ca va crea o stare de panica, de frica, copilul va imprumuta acest tip de comportament si se va manifesta la fel in conditii similare…invata ca asa trebuie exprimata furia si nemultumirea
  5. 5.     Suprasolicitarea copilului  impunandu-i diverse activitati extrascolare, cum ar fi activitati artistice sau sportive, incercand sa-l faceti sa devina mai bun decat ati fost voi ca parinti, sau sa faca ceea ce voi ati dorit si nu ati reusit…. Trebuie urmarit ce aptitudini are si incurajat, si numai daca este de acord si ii place…orice este facut din obligatie devine obositor si ii va displace, lucru care il va face nefericit…mai ales daca va vedea ca alti copii de varsta sa isi petrec timpul liber in mod mai placut…. Sa ne punem in locul lor pentru cateva clipe…oare noi ca adulti nu ne uitam cu jind la unii care au mai mult timp liber decat noi si citesc, se plimba sau asculta muzica?
  6. 6.     Nu discutati lucruri importante de fata cu copilul, sub pretextul este mic nu stie el…este foarte atent si chiar daca nu intelege va da o interpretare celor spuse de voi si cine stie la ce se poate ajunge….Atentie, am spus de discutii, certurile nici nu le mai pomenesc, este clar ca ele vor trebui evitate cu desavarsire in prezenta copilului
  7. 7.     Refuzul de a-l lasa sa ”ajute” pe motivul esti prea mic  este o practica ce slabeste puternic stima de sine, el ajunge sa se autodecalare incapabil..in plus trebuie lasat sa se implice in diverse activitati si acceptarea stangaciei lui in a le executa, acum cand vrea si are chef…daca nu, cand se va face mare si veti avea nevoie de ajutor veti fi refuzati

top greseli

Asadar sper din toata inima ca am fost de folos cu cele cateva sfaturi pe care in calitate de parinte mi le-am permis sa vi le dau..sunt lucruri aparent simple, minore dar cu importanta majora pentru echilibrul si sanatatea psihica si morala a copilului.

Apreciati sincer ceea ce va place la copil, incercati sa ignorati, sa nu faceti   tam-tam de ceea ce nu va place la el in acest fel il incurajati sa faca cat mai multe lucruri bune. Pana la o anumita varsta pe care nu o pot preciza, copilul cauta sa obtina atentia parintelui cu orice pret, dar laudele, cuvintele admirative ii vor placea mai mult decat mustrarile si va cauta sa le obtina. Daca atentia vostra se face simtita doar cand greseste, el va face in continuare ceea ce nu va place doar ca sa va atraga atentia.

Si ca tot am vorbit de lucruri care nu va plac, puneti pe hartie toate comportamentele care va displac la copilul vostru apoi analizati-va pe voi ca parinti, pe bunici si alte persoane care intra in contact cu copilul. Veti regasi aceste comportamente la cineva deoarece copilul imita mai mult si mai usor decat ar face ce i se cere….in plus acele comportamente s-ar putea sa nici nu fiti constienti de ele dar copilul le observa…

Acestea fiind spuse va doresc mult succes in activitatea de parinte responsabil…

 

Adi 3PAS

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Flag Counter