Protest pentru clipe

7 iulie 2013

Protest pentru clipe

protest pentru clipe

 

Este pentru voi, o mână de prieteni. Asta am simţit că vreau să fac crezând că este o modalitate extraordinară să vedeţi şi o altă parte a personalităţii mele, aceea de “scriitor”. De ce protest pentru clipe? Pentru că niciodată nu ne deconectăm de banalitatea urbană în care trăim, de toate lucrurile care “ne alimentează” viata. V-aţi gândit vreodată că nu asta este important în viaţă? O slujbă? Carduri? Maşini? Şi foarte multe altele… Cred că am ajuns să nu vedem viaţa fără ele… Într-adevar multe ne sunt necesare pentru a supravieţui. Rugămintea mea este: haideţi să ne deconectăm de tot pentru câteva clipe, pentru câteva momente să uităm că mâine mergem la muncă, că mâine avem examene, haideţi să stăm câteva clipe gândindu-ne la ceea ce este cu adevărat important: la prieteni, la copilărie, la clipele petrecute alături de cei dragi, la tot ce ne făcea odată să râdem şi acum ni se par niste lucruri fără sens… Haideţi să râdem, să ne simţim din nou copii…

Să facem un test: câţi dintre voi îşi aduc aminte de primul dans, de primul blues dansat cu o fată/baiat… de primul sărut, de prima dată când aţi căzut şi în stânga voastră s-a repezit o mână să vă ridice, de cineva care o vreme v-a aşternut sufletul pe tavă şi nu aţi ştiut să îl preţuiţi… Nu ştiu dacă sunteţi mulţi cei care vă amintiţi lucrurile astea… Lucrurile astea ne-ar putea ajuta să trecem mai uşor peste “viaţa urbană” pe care o ducem. Dacă ne-am confisca câteva minute din timpul nostru atât de preţios să ne aducem aminte şi să râdem de ce prostii am făcut şi de cum am călcat pe picior prima parteneră (că deh, eram copii tâmpiţi şi nu ştiam), am reuşi să avem un zâmbet pe faţă în fiecare zi. Protest pentru clipe pentru că avem nevoie de aceste clipe, avem nevoie de ele în fiecare zi…

PS: Poate că nu vă vor plăcea aceste rânduri, dar am vrut doar să îmi exprim liber gândurile şi pentru mine scrisul este cea mai bună modalitate de a o face, poate că este un talent… nu ştiu… Ştiu doar că în anumite situaţii, este un blestem… Şi din clipa asta m-am hotărât că dacă voi avea ceva de spus vreodată, voi spune… Nu voi mai fi egoist… Vreau să împărtăşesc gândurile mele cu voi…

Cu stimă,

Cătălin

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Next Post
»

Flag Counter