stand de vorba cu un inger-1

Stând de vorbă cu un înger…

Aseară m-a vizitat un înger, avea ochii de… cer şi zâmbet cât toate stelele… Mi-a rostit numele şi am uitat să mai dorm… Am început să visez în ochii ei, să îi cânt numele, să mă pierd în zâmbetul ei… M-am apropiat încet, încet, nu am vrut să o sperii, nu am vrut să o pierd… M-am gandit că dacă îi spun că nu vreau să mai plece, o să creadă altceva despre mine şi o să dispară…

Aseară m-a vizitat un înger, era doar… un înger cu zâmbetul alb şi cu ochii de flori… M-am vazut în ei şi mă simţeam bine… Eram numai eu şi îngerul meu… Era atât de linişte încât îmi auzeam bătăile inimii şi totuşi parcă mi-a şoptit ceva… Cine mai ştie? Era doar un înger, puteam să îl contrazic? Era un înger atât de frumos încât mi-a venit să plâng… M-a mângâiat încet pe obraz şi a spus că o să revină…

Aseară m-a vizitat un înger… Era îngerul meu păzitor de care m-am îndrăgostit… Am uitat să îi spun cât de mult o iubesc…

stand de vorba cu un inger-2

            De dimineaţă m-am trezit… Eram singur… Am tresărit… Unde era Îngerul meu păzitor? Unde era Sufletul de Înger cu care visasem că am vorbit? Deodată simţeam că nu mai sunt Eu… Un gol în stomac îmi aduse aminte că sunt un simplu om trecător printre umbrele vieţii… O senzaţie pe care nu o mai cunoscusem mă învăluia… O atmosferă divină plutea în jurul meu…

            Sigur a fost Îngerul aseară, nu visasem… Oare chiar sunt singur? De ce se ascundea de mine? Încă nu realizam ce se întâmpla… O cameră goală, pustiită şi în mijloc doar Eu… Şi un sentiment. Pentru moment m-am întristat… Încercam să mă uit mai atent în jur şi să caut… Dar oare ce căutam? Totul părea străin acum… Am găsit o floare… Mă uitam atent la ea, semăna cu câmpul de flori din ochii Îngerului. O lăsase pentru mine ca să-mi arate că nu am visat… Am şoptit fără să vreau: „Mulţumesc” şi m-am umplut de lumină…

stand de vorba cu un inger-3

            Am deschis geamul, mă uitam la cer şi îi şopteam numele ca un reflex… De unde îi ştiam numele? M-am uitat în jos. Oameni ce se grăbeau către Niciunde… Am ridicat privirea…. Sus pe cer norii, într-un joc divin, îi formaseră numele… Şi totuşi cum era posibil? Ce se întâmpla cu mine?

            Am primit un telefon cu id ascuns. Am răspuns… Cineva îmi spunea cu o voce şoptită… „Să nu uiţi niciodată să crezi într-un înger pentru că un Suflet de Înger mereu se va ţine de cuvânt…” Şi a închis. Am căutat în memoria telefonului apelul… Nu mai era… Şi totuşi m-am liniştit, poate trebuia să aştept să vină seara…

stand de vorba cu un inger-4

            Încercam să uit şi să mă apuc de lucru. Încercam… Am luat o foaie şi am notat în grabă: „Cine nu a iubit înseamnă că nu a trăit cu adevărat, că viaţa lui este un nimic, iar cine nu a suferit, e păcat că s-a născut. Fără suferinţă omul nu e om şi nu va cunoaşte sentimentul iubirii! Dacă viaţa mea ar fi o clipă petrecută alături de tine, nu mi-aş dori alta… Ar fi de ajuns să ştiu că undeva, acolo, este cineva care reprezintă un Gând Frumos pentru mine… Să ştiu că va fi mereu alături de mine la bine şi la greu, că va zâmbi când voi zâmbi şi eu, că va suferi când voi suferi şi Eu… că mă va iubi aşa cum sunt Eu… Că va fi Sufletul meu Pereche, un Suflet de Înger ce îmi va alina durerea şi îmi va şterge lacrima în ceas de noapte… Că mă va privi mereu în tacere şi îmi va zâmbi cu zâmbetul alb şi cu ochii de flori an de an, lună de lună, zi de zi, oră de oră, minut cu minut, secundă cu secundă, clipă de clipă… Că voi îmbătrâni alături de Sufletul meu Geamăn şi vom păşi alături unul de altul în trenul vieţii şi vom coborî mereu împreună de mânuţă pe ultimul drum: cel al Tăcerii… Oricum, dragă Suflet de Înger cu privirea ca o mângâiere tandră, pentru mine TU eşti cea care mă face să mă simt vinovat că vreau să visez şi să spun că iubesc pur şi simplu…

stand de vorba cu un inger-5

Se spune că atunci când întâlneşti persoana predestinată simţi că nu mai ai nici o raţiune… Simţi că eşti în stare să faci orice pentru ea, nu mai ştii să mergi fără ea, nu mai ştii să vorbeşti… Doar visezi în doi… Înveţi să zâmbeşti fără motiv, înveţi că eşti un nimeni fără partea ta de Suflet… Înveţi să îţi creezi lumea ta în care să vrei să protejezi ceea ce ai… Ca un copil care ştie că orice ar face, va fi iubit şi mângâiat… Dacă ar exista pe lumea aceasta cineva care să îmi spună ce ar trebui să fac ca să fiu fericit, nu l-aş asculta, aş vrea să ascult inima ta cum bate pentru mine şi aş cunoaşte răspunsul, aş asculta inima mea care bate mai repede când îţi aude numele, aş asculta muzica ce îmi răsună în timpane când îţi rostesc numele, te-aş asculta pe tine şi aş asculta Tăcerea care îmi spune să te iubesc mereu… Îi multumesc lui Dumnezeu că mi-a dat şansa să ştiu că exişti, îţi mulţumesc ţie că ai vrut să mă vizitezi şi să mă mângâi cu privirea ta… Îţi mulţumesc din adâncul inimii că ai fost alături de mine pentru o seară Suflet de Înger… Semnat, Un Gând Frumos numit între pământeni Mihai…”

 stand de vorba cu un inger-6

            Se apropia seara… Am adormit fără să vreau şi mi-am visat Îngerul. Avea ochii mari şi mă privea fără-ncetare… În ochi avea o ploaie de stele… Acum nu mai spunea Nimic… Oare supărasem Îngerul cu ceva?

            Fără să vreau i-am spus…

“În noapte îţi aud privirea,

Privesc cântarea de demult

Şi aştept să vină amintirea

Pierdută-n al vieţii tumult.

Te simt cum tandru mă atingi,

Tu eşti iubirea mea eternă,

Mă-nvalui în săruturi lungi

Ş-aştept iubirea ta nocturnă…

Mă pierd în ochii tăi căprui,

Te-ating pe trupul tău plăpând,

Vibrezi, în poala ta mă ghemui

Şi-adorm cu chipul tău în gând.

Frumoasa mea, tu dulce sărutare,

Rescrie-mă în al iubirii poem,

Alintă-mă cu a ta îmbrăţişare

Visând la al fericirii blestem…”

 stand de vorba cu un inger-7

Deja eram poet… Reuşisem să-mi scriu sentimentul, vibraţia ce o simţeam în piept… Cum era posibil?

            Nu-mi puteam lua ochii de la frumuseţea Îngerului meu… Avea gura de cleştar… Oare puteam săruta un Înger? Dar nu-mi găseam curajul… Aşa că am continuat…

 stand de vorba cu un inger-8

“Am scris pe o lacrimă din sufletul meu şi am adăugat al inimii amar, poate prea mult sentiment pur a fost pus în zadar… Deşi am răspuns la un semnal chiar dacă uneori părea atât de bizar… Am uitat că între oameni, între sentimente, există şi cuvântul dar…“.

A închis uşor ochii şi mi-a şoptit: “Mihai, de ce nu te opreşti? În îngeri doar crezi, nu îi poţi atinge, dar ei te pot mângâia… Ei au acest privilegiu…”. Îmi vorbise… Atât de frumos mi-a spus numele…

            Simţeam cum îmi recăpătam puterile şi am întins mâna să-mi ating Îngerul… Mâna s-a plimbat fără sens în aer… Avea dreptate. Nu credeam suficient, se pare…

            Am încercat un alt argument…

 stand de vorba cu un inger-9

“Dacă îţi spun că plânge inima în mine, nu o să mă crezi… Dacă îţi spun că se citeşte durerea pe faţa mea, o să râzi… Dacă îţi spun adevărul, te va durea… Daca te mint, mă va durea… Daca încerc să uit, ce voi rezolva? Oare de ce se repetă atât de des cuvântul “dacă”? “.

            A întins uşor o aripă de înger din care se iveau câteva degeţele albe ca neaua… Şi mi-a atins uşor buzele ca să tac…

            M-am încăpăţânat să nu tac… Am aruncat un ultim argument…

“Mi-e dor de tine, mi-e dor de noi… Nu-mi lăsa inima să se transforme în sloi… Când amintirea mea peste timp te va cuprinde… Nu va mai fi nici când, nici cum şi nici unde… Mă pierd în tăcerea uitării… Mă uit în negura depărtării… Prizonier în a durerii cetate… Mă topesc în singurătate…“.

 stand de vorba cu un inger-10

Cum putea un Înger atât de mic să scoată atâta sentiment din mine, atâtea cuvinte care înainte nu doreau să se aşeze, dar acum formau nu fraze, formau gânduri de intens?

            Nu ştiu ce s-a mai întamplat doar că Îngerul m-a învăluit în lumină şi mi-a spus să dorm…

stand de vorba cu un inger-11

De dimineaţă când m-am trezit, am luat un pix şi i-am lăsat un mesaj Sufletului Înger:

“Eterna tristeţe a unui Suflet pribeag (Epistolă către Zeul Durerii)

Când pe umerii tăi goi îţi clădeşti un mic univers unde doreşti să te poţi refugia în momente de adâncă tristeţe, să te închini Zeului Durerii cu lacrimile de sânge ale Sufletului tău ce nu îşi mai găseşte loc în firavul tău trup marcat de trecerea vremii şi de lava sentimentelor ce te cuprinde dintr-o dată… tu, Suflet Pribeag, tu chiar crezi că îţi vor rezista genunchii de greutatea sentimentelor ce le porţi? Iubire, tristeţe pura, dezamăgire profundă, lacrimi şi durere, amintiri şi uitare… toate te cuprind năvalnic şi nu te lasă să respiri… În firavul tău trup săpat-au lacrimi de dor şi chin… auzi tu, Zeu al Durerii, al Sufletului suspin? Viaţa nu îţi este decât rugăciune amară a Sufletului plâns mut… Te întrebi: unde este micul tău turn de fildeş în care îţi căutai refugiul să-ţi plângi Singurătatea şi Tristeţea?… Nu ai unde să scapi Suflet pribeag… închină-te Zeului Durerii… Eşti doar o idee ce încă mai respiră şi crede în propriul univers… Te vei lăsa învăluit în ceaţa gândurilor tale… Şi te întrebi: Există oare înţelepciunea Durerii?…”

 stand de vorba cu un inger-12

A treia seară am adormit singur cu Îngerul meu în gând sperând că mă va vizita din nou… Să mă ajute să zâmbesc iar şi să cred în Îngerul meu păzitor…

 stand de vorba cu un inger-13

 Ploieşti, 25 iunie 2010

Mihai Florian Dumitrescu

 “Gânduri pentru EA – Sentimente Nespuse”

2 Comments

Lasă un răspuns către doar un suflet trist Anulează răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile necesare sunt marcate *

Flag Counter