Eterna tristeţe a unui Suflet pribeag

tristete suflet pribeag-1

Eterna tristeţe a unui Suflet pribeag

(Iubeşte-mă tu Singurătate sau Epistola către Zeul Durerii)

 

Când pe umerii tăi goi îţi clădeşti un mic univers unde doreşti să te poţi refugia în momente de adâncă tristeţe, să te închini Zeului Durerii cu lacrimile de sânge ale Sufletului tău ce nu îşi mai găseşte loc în firavul tău trup marcat de trecerea vremii şi de lava sentimentelor ce te cuprinde dintr-o dată… tu, Suflet Pribeag, tu chiar crezi că îţi vor rezista genunchii de greutatea sentimentelor ce le porţi?

tristete suflet pribeag-2

Iubire, tristeţe pura, dezamăgire profundă, lacrimi şi durere, amintiri şi uitare… toate te cuprind năvalnic şi nu te lasă să respiri… În firavul tău trup săpat-au lacrimi de dor şi chin… auzi tu, Zeu al Durerii, al Sufletului suspin? Viaţa nu îţi este decât rugăciune amară a Sufletului plâns mut… Te întrebi: unde este micul tău turn de fildeş în care îţi căutai refugiul să-ţi plângi Singurătatea şi Tristeţea?… Nu ai unde să scapi Suflet pribeag… închină-te Zeului Durerii…

tristete suflet pribeag-3

Eşti doar o idee ce încă mai respiră şi crede în propriul univers… Te vei lăsa învăluit în ceaţa gândurilor tale… Şi te întrebi: Există oare înţelepciunea Durerii?…”

 tristete suflet pribeag-4

25 septembrie 2006, Ploieşti

Mihai Florian Dumitrescu

 “Gânduri pentru EA – Sentimente Nespuse”

You may also like...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *